Astăzi nu încep cu pahare nunta miri si nasi pictate. Și nici nu o să-ți vorbesc despre ele.

4 martie este o zi foarte importantă pt mine. Acest lucru chiar merită împărtășit cu alții, fie ei și oameni pe care nu-i cunosc personal. Am luptat 4 ani pt asta și pe 4 martie 2023 s-au împlinit 9 ani de cănd am reușit.

Regret enorm că timp de 23 de ani nu a existat nimeni care să-mi prezinte lucrurile din perspective diferite și toți mi-au descris situația dintr-un singur punct de vedere care nu m-a interesat niciodată. Era total neatractiv pt mine. Și anume că, dacă voi continua să accept această situație și nu-mi voi schimba viața, sănătatea mea va fi grav afectată. Desigur, sănătatea este importantă. Și cu toate astea toți facem uneori lucruri care ar putea să ne-o șubrezească. Iar când trăiești într-o armonie cu tine nu prea îți vine să schimbi nimic.

Totul a început așa:

Intr-o zi pe 9 martie 2010, în sfârșit, am conștientizat. Eh, știi cum se zice? Mai bine mai târziu decât niciodată. Era ceva putred acolo cu care trăim de 19 de ani și nu-mi dădeam seama. Prima reacție a fost un șoc puternic. A doua reacție a fost … a fost un gând. De fapt, o întrebare. De ce nimeni nu a putut să-mi prezinte lucrurile din unghiul din care le vedeam eu acum? În fine, am alungat repede acest gând pentru că, oricum, nu puteam schimba nimic la felul cum vedeau ceilalți lucrurile. Apoi în următoarele minute am simțit furie, dezamăgire, tristețe, resemnare. Dorința de schimbare a apărut câteva ore mai târziu.

În acea seară de 9 martie 2010, i-am prezentat situația lui Puiu. Am scris totul pe hartie ca el să conștientizeze mai bine, așa cum facusem și eu cu câteva ore în urmă. În 19 de ani, eu nu avusesem șansa niciodată să-mi explice cineva cu pixul pe foaie.

Începând de a doua zi am hotărât că trebuie să mergem pe un drum cu totul diferit. El a reușit primul, dintr-o data. Pur și simplu s-a rupt de trecut. Eu, din păcate, după numai 3 săptămâni am revenit, m-am întors pe drumul cel vechi. Cu regrete, cu lacrimi , cu alte dezamăgiri, și mai mari de data aceasta pt că știam ce este drept și corect față de noi, față de copilul nostru. Și cu toate acestea am cedat, am eșuat după prima încercare.

Patru ani de luptă

Pt mine au urmat 4 ani de luptă crâncenă cu psihicul meu. Am urmat tot felul de terapii. Am încercat să uit cea fost. Să accept noua situație, prin sport, citit, suplimente din plafar si farmacii, metode de relaxare, metitație, yoga. Reușeam o perioadă să mă controlez după care reveneam. Mereu mă scufundam și mai mult în dezamăgire. Iar saptămânile sau lunile în care trăiam din nou adâncită în vechea situație nu erau deloc cele mai fericite. Deși paradoxal asta îmi doream în momentul respectiv. Dar mai presus de acea dorință, undeva adănc în mintea mea, știam că nu se mai poate și că trebuie să mă desprind de viața aia. Mă motivam să fac încă o încercare, pt a reuși să-mi schimb viața, aducându-mi aminte de bezna în care am trăit mai bine de 19 ani și câte lucruri frumoase aș fi putut trăi de atunci în colo.

Mă uitam la bucata de hârtie pe care scrisesem împreună cu Puiu și repetam ca un om nebun ”totul s-a terminat, chiar dacă nu vreau, trebuie să incep o viață noua spre binele copilului nostru, al meu și implicit al lui Puiu.”

Hobby – Handmade, pahare nunta miri si nasi pictate

În anii ăștia cumpliți m-a ajutat foarte mult și hobby-ul meu, handmade-ul. În 2013 am făcut primele pahare nunta miri si nasi pictate.

Așa au trecut 4 ani, îngrozitor de grei pentru mine, cu încercări continue. Eram deja in 4 martie 2014 și mă gândeam mereu că Puiu trebuie să fie deja vindecat. Iar eu stăteam ancorată în aceeași situație de 23 de ani, deja.

Poate crezi că atunci s-a terminat totul. Nu, nici pe departe. Pe 4 martie am reușit să pun stop definitiv. Apoi au urmat alți 2 – 3 ani chinuitori. Simțeam permanent o nevoie puternică de a mă întoarce. Și totuși nu am mai făcut-o vreo 2 ani și ceva. Într-o zi am încercat din nou. Deși nu mai simțeam nevoia aia arzătoare, mintea mea era tot acolo. Exista încă dorința. Am revenit și nu am putut să merg până la capăt. Înainte de jumatatea drumului m-am oprit. M-am forțat să-mi amintesc de primii 4 ani de încercări eșuate, de faptul că am renunțat o perioadă lungă la viața socială.

M-am desprins un timp de ”prietenii care mă susțineau” în demersul meu și-mi spuneau ”Lasă că nu ești singura. Alții trăiesc așa o viață. Dacă nu poți să renunți asta e. Acceptă și trăiște-ți viața mai departe! Nu te mai gândi că e nașpa situația.” Ca o paranteză, atunci mi-am dat seama că prietenii adevărați te ajută să treci peste situațiile grele mai ușor, nu te indeamnă să renunți la obiectivul tău, oricât de greu ți-ar fi să-l atingi.

Știu că foarte mulți oameni au trecut prin această suferință. Este cu adevărat o suferință chiar dacă unii nu o înțeleg și alții trec mai ușor printr-o astfel de situație, așa cum a trecut Puiu.

Nu toți putem

Și mai știu că nu toți reușesc. Vorbele de genul ”dacă vrei cu-adevărat, poți”, ”nu există, nu se poate” nu sunt valabile pentru toată lumea, pentru orice situație de viață. Cel puțin pentru mine, nu. Și am văzut de-a lungul vieții că mai sunt și alții ca mine. Unii chiar nu pot deși își doresc cu-adevărat. Cine nu și-ar dori să fie frumos, deștept, bogat și veșnic tânăr, dacă tot se poate?

Faptul că nu toți putem se vede în multe, multe situații. Daca toți am putea să facem ceea ce ne dorim nu ar mai fi nimeni bolnav, sărac, trist, nefericit. Am avea toți ceea ce ne dorim pentru că am putea. Realitatea ne arată că nu putem. Nu toți putem. Ca să poți ai nevoie de o motivație extrem de puternică. Dacă ai motivația, găsești resursele necesare să-ți atingi obiectivul.

Drumul este foarte greu și foarte lung, pentru unii dintre noi, de aceea nu toți putem să-l parcurgem. Dacă nu ai un obiectiv foarte bine stabilit, dacă nu ai găsit încă acel lucru care să-ți placă mai mult decât viața ta de până atunci, nu vei putea să renunți, nu vei reuși. Și este mult mai greu să schimbi un obicei vechi, să renunți la o persoană, la un lucru cu care ești obișnuit și care-ți place decât să-ți propui să faci ceva ce nu ai mai făcut / trăit niciodată. Ceva cu totul nou.

Obiectiv atins

Eu mi-am atins obiectivul după 7 ani de adevărat chin. Acum in 2023 pe 4 martie s-au împlinit 9 ani. Puiu a reușit mai ușor și mai repede cu 4 ani față de mine. La el rănile sunt mult mai vindecate iar cicatricile au deja 13 ani. Și eu îmi doresc să rămân în continuare pe acest nou drum. Și totuși nu am încetat niciodată să mă gândesc că poate mai spre bătrânețe … cine știe? … va veni o zi în care voi începe să mă bucur din nou de plăcerea de altă dată.

Poți să vezi ce ne-a motivat să o luam pe un drum diferit 👉 aici.

Pahare nunta miri si nasi pictate

Găsești produsele si pe canalul meu de You Tube Lidardi.

Pentru toate articolele de nunta viziteaza pagina  Articole nunta si impresioneaza-ti invitatii cu setul complet.

Ma gasesti si pe facebook cu pagina  Lidardi Handmade.

Toate produsele afișate în site sunt marca Lidardi confectionate manual in atelierul Handmade by Diana Puiu.